"Dansul înseamnă viaţă. Este un drog. Nu mă voi opri atâta vreme cât coregrafii îmi vor propune piese pe care să le pot dansa, ţinând cont de vârsta mea"...
În 1986 a devenit cetăţean naturalizat al Statelor Unite. Poartă în spate, mai bine spus "în poante", o poveste de viaţă care este departe de a fi obişnuită.
Mihail Nikolaevici Barîşnikov face parte dintre legendele dansului, fiind considerat, alături de Nijinski şi Nureyev, unul dintre cei mai mari balerini ai secolului al XX-lea. "La vârsta de 63 de ani, nu se lasă!", comentează presa internaţională. "N-am văzut până acum un dansator de o asemenea perfecţiune", nota criticul Clive Barnes de la "New York Times".
Croitoreasa care adora baletul
Dansator, coregraf şi actor american de origine rusă, Barîşnikov s-a născut la Riga la 27 ianuarie 1948, în Republica Sovietică Socialistă Letonă (URSS), din părinţi ruşi. Tatăl său era inginer, iar mama, croitoreasă de profesie, era o mare admiratoare a baletului. Când avea vârsta de 12 ani, mama lui s-a sinucis, iar Mihail a fost crescut de tatăl său şi de bunică. La 11 ani a înaintat cererea de admitere la Şcoala de Balet a Operei din Riga, unde a fost acceptat un an mai târziu, în 1960, şi unde si-a continuat studiile academice. În acest timp, Barîşnikov a învăţat să vorbească franceza şi aspira să fie un pianist celebru. Între timp a decis să urmeze o carieră ca balerin.
A fugit
În 1963, în timpul unei vizite la Leningrad (acum Sankt Petersburg), a aplicat pentru celebra Şcoală de balet Vaganova. După terminarea studiilor, în 1966, s-a alăturat trupei Baletului Kirov din Leningrad. Un fapt inedit: nu a început ca ucenic în corpul de balet, ci şi-a făcut debutul ca solist în Giselle. Primul succes: medalia de aur la concursul internaţional de balet la Varna, în Bulgaria. După întâlnirea cu coregraful f
