O nouă campanie menită să salveze uşile rotative s-a lansat în SUA, în măsura în care, deşi sunt cea mai benefică soluţie împotriva vântului, frigului şi prafului, dar şi a economisirii de energie, oamenii se feresc cât pot de mult să le folosească.

Totul a început de la antipatia lui Theophilus Van Kannel faţă de orice gest de cavalerism. Inclusiv deschiderea uşilor pentru femei. Aşa că americanul a încercat să găsească o ieşire din această situaţie cuprinsă de fobii sociale. În 1988, Theophilus Van Kannel a primit patentul pentru „structura uşii de furtună”, care avea să devină uşa rotativă câteva decenii mai târziu.

Invenţia lui Van Kannel era, de fapt, o îmbunătăţire a unei uşi fără mâner existente, gândită de inventorul german H. Bockhacker. Prima uşă rotativă a fost montată într-un restaurant numit Rector’s, din Times Square, New York, în 1899.

Graţie lui Van Kannel, există soluţia care ţine departe praful, zgomotul, ploaia sau zăpada şi le împiedică intrarea în clădire. Singura problemă este că oamenii încă nu văd ceva bun în această invenţie.

„Unele sunt prea grele şi se depune prea mult efort pentru a le împinge, altele au compartimentele mult prea mici şi oamenii devin claustrofobi. Există anxietatea provocată de gândul că ar putea rămâne blocaţi în spaţiul acela îngust şi meschin”, scrie slate.com.

S-au pus multe întrebări pe această temă, a refuzului oamenilor de a folosi uşa rotativă când există şi varianta clasică prin preajmă. „Poate că rădăcinile antisociale ale acestei invenţii ne împiedică să o folosim?”, se întreabă slate.com.

În 2006, un grup de studenţi de la MIT, din SUA, au vrut să vadă care este costul exact al aversiunii oamenilor faţă de uşile rotative. Astfel au descoperit că prin acestea intră de opt ori mai puţin aer decât prin cele clasice, ceea ce înseamnă mii de dolari cheltuite în energie irosită, l