Consilierul primului-ministru Cristian Socol a furnizat ieri 8 argumente pentru care "cresterea accizelor va avea mai degraba un impact nesemnificativ asupra preturilor". Toate cele 8 argumente sunt criticabile, in schimb sunt surprins sa vad ca nici un consilier al guvernului nu aduce singurul argument pertinent in favoarea inaspririi fiscalitatii (caci da! - se poate formula totusi un astfel de argument), scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.
1. "In economia romaneasca inca exista deficit de cerere. Postcriza, romanii si-au redus apetitul de consum. Cererea este scazuta, ceea ce inseamna ca magazinele si producatorii nu se vor avanta sa creasca preturile... majoritatea companiilor vor lua asupra lor marea parte a poverii fiscale suplimentare"
Este primul si cel mai important motiv furnizat de Cristian Socol. Dupa mine, el este important atat prin ceea ce spune dar mai ales prin ce ascunde. Pentru a intelege de ce este un argument viclean, postez aici o lectie standard de economie referitoare la efectul accizarii, asa cum este predata ea de Nicholas Mankiw la Harvard - un neokeynesian pe care consilierul (sau consilierii) PM il apreciaza cu siguranta.
Povara impozitarii se reflecta in doua elemente: (1) scaderea ofertei, ceea ce duce la scaderea cantitatii tranzactionate; astfel, consumatorii au de suferit fiindca nu-si mai pot procura la fel de multa benzina ca inainte. (2) scumpirea produsului, care depinde de elasticitatea cererii si a ofertei; cu alte cuvinte, cumparatorii vor cumpara benzina mai putina SI mai scumpa.
Am aratat in graficul de mai jos (standard, prezent in orice manual studentesc de anul I), in cazul A, care este efectul impunerii unei accize asupra benzinei pe o piata normala. Oferta scade, pretul creste, vanzatorii incaseaza mai putin decat incasau anterior. De