Prin 2007, Cardinalul Bergoglio vorbea ca un arhiepiscop de Bucureşti: ”Există o anestezie zilnică, pe care acest oraş ştie să o folosească ca niciun altul, şi care se numeşte . Cu această anestezie îşi amorţeşte conştiinţa. Buenos Aires este un oraş care prizează mită”.

Ieri, dimineaţă, la Vatican, la Sfânta Liturghie, Papa Francisc a revenit asupra ideii, luminând-o dintr-un alt unghi: nu poţi fi binefăcător al Bisericii cu bani furaţi de la Stat. Cine crede că, făcând danii – oricât de generoase – îşi cumpără iertarea păcatelor, se înşeală: ”Unii spun: . Însă cu mâna cealaltă fură, fură de la Stat. De la săraci fură. E nedrept, duc o viaţă dublă. Cei care comit astfel de lucruri scandaloase ar merita – (o spune Isus, n-o spun eu) – să-şi lege de gât o piatră de moară şi să se arunce în mare. În cazul lor, Isus nu vorbeşte despre iertare”. Ei nu păcătuiesc, ei scandalizează. Care e diferenţa? ”Diferenţa este că acela care păcătuieşte, iar mai apoi se căieşte şi se roagă să fie iertat, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se smereşte şi cere mântuirea de la Isus. Dar cel care scandalizează, coruptul, nu se căieşte. Continuă să păcătuiască, prefăcându-se că este creştin. Trăieşte, de fapt, o viaţă dublă (...). Iar acolo unde este impostură nu există Duhul lui Dumnezeu”.

Faptul că Papa Francisc identifică dintre toţi păcătoşii pe corupţi e încă unul dintre demersurile sale menite să şocheze şi să pună pe gânduri. Privind în istoria bisericească universală, din cele mai vechi timpuri până astăzi, cercetând tablourile votive – o mulţime de personaje, mai mult sau mai puţin prestigioase, au sperat că-L pot mitui pe Dumnezeu.

Cu ce se singularizează corupţii între ceilalţi păcătoşi? Explică Sfântul Părinte: „Şi noi trebuie să ne considerăm păcătoşi - cu toţii! Toţi sunte