Nu poţi să spui că soarta a fost blândă cu tine dacă eşti femeie, de religie musulmană şi trăieşti într-o ţară budistă în proporţie de 90 la sută, condusă de militari care şi-au început cariera guvernând cu mână forte o republică socialistă.Summary Am cunoscut o asemenea persoană: e birmană, o cheamă Wai Wai Nu, iar până anul trecut a stat în închisoare. Şapte ani: asta a fost pedeapsa pe care a primit-o, pentru că tatăl său s-a solidarizat cu Aung San Suu Kyi, în timpul juntei militare. În Burma/Mynamar, până de curând, nu mergeai singur la închisoare, ci cu toată familia. Mai mult decât atât, fosta prizonieră politică face parte dintr-o minoritate pe care o unii o consideră cea mai discriminată din lume. E vorba despre rohingya, musulmani care trăiesc în regiunea Arakan, unde două treimi din populaţie e budistă şi aparţine etniei rakhine. La nivelul ţării, rakhine e minoritară, etnia dominantă – circa 68 la sută din cei 60 de milioane de locuitori – fiind bamar. Anul trecut, în Arakan a avut loc o confruntare despre care s-a vorbit în lumea întreagă. Conflictul s-a declanşat după ce o femeie rakhine a fost violată, iar zece rohingya au fost ucişi în semn de răzbunare. Urmarea? Sute de case distruse, peste 600 de morţi şi 150 de mii de refugiaţi. Particularitatea acestui conflict ţine de faptul că musulmanilor rohingya – care vorbesc un dialect bengali – nu le este recunoscută cetăţenia de către autorităţi, care-i consideră doar imigranţi ilegali din Bangladesh. Ceea ce înseamnă, între altele, că rohingya nu se pot deplasa sau căsători fără acordul prealabil al administraţiei nici măcar în satul învecinat. Pe de altă parte, dacă oficialii birmani consideră că e vorba despre un clivaj etnic, musulmanii afirmă că e vorba despre unul religios. În orice caz, incidentele au continuat şi în 2013,