Cand intreb: « Cum de e posibil sa tineti un asemenea idiot in minister, de ce nu il dati afara? », raspunsul e, invariabil: « Of, nu putem, a intrat prin concurs… ». Da, cu cele cateva exceptii de numiri directe, « pe fata », la Stat se intra « prin concurs », si in companii, si in regii si in orice institutie, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui.

Aproape toti oamenii sunt convinsi ca asa e bine – adica sa se dea concursuri peste concursuri – si ca solutia ar fi legata, mai degraba, de modul in care sunt organizate aceste concursuri, ca ar trebui sa fie criterii de filtrare mai multe si mai riguroase, examene mai multe si mai severe etc.

Din acest punct de vedere, in recrutare sunt doua practici curente mari, total opuse una alteia: cea cu criterii eliminatorii de precalificare si de selectie, cu teste, grile, « planuri de management si de administrare », comisii de evaluare, si cealalta, in care angajatorul studiaza fiecare candidatura in parte, de la caz la caz, se gandeste, poate discuta si cu altcineva, sau poate ca nu, se gandeste din nou si ia o hotarare. Sigur, cine nu vrea sa-si asume raspunderea alege prima varianta. Eu i-am sfatuit intotdeauna pe angajatori, cu toata puterea mea de convingere, de cate ori am avut ocazia, sa o foloseasca pe a doua.

Sa nu fim ipocriti, niciodata, dar niciodata, in veci nu se va putea face face la Stat o competitie serioasa, care sa dea angajati mai buni decat ar putea sa fie gasiti, evaluati si numiti direct, adica fara mascarile acelea de concursuri. Sigur, daca exista rea-intentie, orice idiot poate fi facut sa castige un concurs, insa invers nu! Vine un doctor din Germania, roman stabilit acolo de vreo 20 de ani, cu studii stralucite si in management general, cu un doctorat in management sanitar, care a condus spitale acolo. Vine omul, zic, sa se inscrie la un concurs pentru