Dragostea Sfintei Mucenite Ecaterina pentru Iisus Hristos, care a mers pânã la sacrificiul total în numele credintei în învãtãturile Sale, i-a fost rãsplãtitã de Acesta cu materializarea necontenitelor minuni ce se sãvârsesc pe Pãmânt prin mijlocirea râvnitoarei de Dumnezeu. Lapte în loc de sânge a curs din trupul decapitat al Sfintei Mucenite Ecaterina, pentru mãrturisirea cu toatã credinta a dragostei ce i-o purta lui Iisus Hristos, Mirele pe care l-a primit cu mare cinste în viata ei, în ciuda ispitelor si chinurilor de tot felul din partea închinãtorilor la zei si a pãgânilor vremurilor.
La începutul secolului al IV-lea, pe vremea pãgânului împãrat Maximin, trãia o fecioarã pe nume Ecaterina, fiica principelui Consta, care fusese si el împãrat. Fecioara, la numai optsprezece ani, deprinsese foarte bine limbile greacã si latinã, cunostinte temeinice de astronomie si de oratorie si era familiarizatã cu scrierile lui Homer, Virgiliu, Aristotel, Platon, Asclipie, Hipocrat, Galin, încât cu totii se mirau de întelepciunea tinerei pe care nimeni nu o putea întrece. Dar mai presus de toate, era de o frumusete rãpitoare, cãci trezea dorinta multora de a o lua de sotie.
Precum în basmele cu feti frumosi si printese, si fecioara Ecaterina, care dorea sã rãmânã astfel pânã la sfârsitul vietii sale, gãsi un mod inteligent de a refuza orice propunere de cãsãtorie: “De voiti sã mã mãrit, apoi aflati-mi un tânãr care sã fie asemeni mie cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri mãrturisiti cã întrec pe toate celelalte fecioare si atunci îl voi lua de bãrbat; pentru cã mai nevrednic si mai prost decât mine nu voiesc a lua. Cercetati dar pretutindeni si de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogãtia, cu frumusetea si cu înttelepciunea, atunci mã mãrit. Iar dacã îi va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine”.
La aceste cerint
