Sfântul Stelian Paflagonul, a cãrui prãznuire se face astãzi, 26 noiembrie, a organizat prima grãdinitã din lume, rod al dragostei pe care o purta mamelor si copiilor, dar si în amintirea fratilor sãi care au murit de timpuriu. De asemenea, mai este foarte iubit de cãtre familiile care nu puteau sã aibã copii si totusi au primit acest dar nepretuit de la Sfânta Treime prin rugãciunile fierbinti ale Sfântului.

Sfântul Stelian s-a nãscut în veacul al saselea în Adrianopole, în provincia Paflagonia (în Turcia de astãzi) într-o familie de crestini iubitori. Asa cum îi este si numele, Stelian, însemnând „cel de pe stâlp” si-a trãit viata pe un stâlp, în rugãciune. El a fost încurajat de pãrinti în cãutarea lui Dumnezeu, fiind nelipsit de la slujbele de la Bisericã. Iubirea ce i-o purta lui Dumnezeu a fost dublatã de dragostea pe care o simtea pentru copii, mai ales cã pãrintilor lui le-au murit toti pruncii, cu exceptia sfântului. Încã din tinerete, Stelian s-a adâncit în rugãciune si meditatie, petrecând multe ceasuri în liniste, departe de tumultul vietii. Însã pentru cã-i iubea foarte mult pe oameni, el nu s-a retras complet din lume. A ales sã stea printre ei si sã-i bucure cu minunatele sale fapte si iar sã se retragã în pestera sa pentru refacere si rugãciune. Se mai spune cã Sfântul Stelian într-o noapte a simtit o prezentã dumnezeiascã, fiind cuprins de slava cea mare a Sfântului Duh. Din acel moment sufletul sãu i-a fost cuprins de o bucurie si o pace duhovniceascã cum nu mai simtise pânã atunci, pe care a împãrtãsit-o tuturor celor care îl rugau sã le devinã îndrumãtor sau îi cereau ajutor.

Vindecãri miraculoase prin asezarea palmelor peste bolnavi

În timp ce îi sfãtuia si mângâia duhovniceste pe bolnavii care veaneau la el, Sfântul Stelian a simtit într-o zi nevoia sã-si aseze palmele peste un copil suferind, moment în care a simtit cum ceva