„La Alba Iulia nu mi-am putut face loc în sala adunării...Aveam în schimb avantajul de a putea colinda, din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiţi totul, chiar şi stângăcia şi lipsa totală de rutină a oratorilor de la tribună”.
Sunt cuvintele lui Lucian Blaga, puţin cunoscute astăzi românilor. Dar ele surprind un moment extraordinar din istoria noastră. Atunci ideea de Unire, solidaritatea dintre cei de acelaşi sânge a fost mai puternică decât oricând. Visul unor generaţii de intelectuali, jertfa teribilă a oamenilor simpli pe câmpul de luptă au creat o mare naţiune, care va oferi Europei şi lumii o nouă generaţie de excepţie, cea interbelică, care a poziţionat România pe un loc în cultura universală cu care ne putem mândri, oriunde şi oricând.
Pe de altă parte, Ziua Naţională trebuie să fie şi un moment de reflecţie. În ceea ce mă priveşte, sunt dezolat de dezbinarea dintre noi. Nu avem acel sentiment al apartenenţei la o comunitate, nu înţelegem că binele comun e mult mai important decât cel personal, nu ne respectăm reciproc. Avem tendinţa să fim egoişti, ghidându-ne după neaoşul dicton „să moară şi capra vecinului”. Mă doare acest lucru, pentru că românii sunt un popor cu numeroase calităţi, care nu doar că merită mai mult, dar sunt convins că poate mai mult.
Să privim cu sinceritate în oglinda sufletului nostru. Să ne conştientizăm calităţile, dar şi defectele. Avem o resposabilitate faţă de cei dinaintea noastră, care au făcut posibilă această Zi, dar şi faţă de cei care vor veni. Pentru că 1 Decembrie nu va rezista în faţa indiferenţei noastre.
În final, urez din toată inima românilor din ţară şi de pretutindeni LA Mulţi Ani, să fie sănătoşi, fericiţi alături de
