Povestea Moşului care umple ghetuţele copiilor în noaptea dintre 5 şi 6 decembrie i-a bucurat pe români din timpuri străvechi şi mulţi nepoţi deveniţi bunici au spus-o mai departe iar şi iar. Adevarul.ro vă propune o incursiune în originile sărbătorii lui Moş Nicolae şi în modul în care imaginea Sfântului a fost îmbogăţită de gândirea populară.

„Sân-Nicoară“ sau „Crăciunul Copiilor“ mai este numită sărbătoarea Sfântului Nicolae în tradiţia populară românească. În satul străbunicilor noştri, Sfântul Niculai arăta diferit faţă de Moşul care umple, în zilele noastre, ghetuţele copiilor cu dulciuri, cadouri şi, eventual, cu o nuieluşă pentru cei mai năzdrăvani.

Sân-Nicoară era, dincolo de semnificaţia religioasă, un reper important în ritmul şi schimbările naturii: aducea prima ninsoare şi prevestea cât de lungă va fi iarna. De asemenea, 6 decembrie avea mult mai multe semnificaţii decât are astăzi: Sfântul Nicoale era considerat al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, după Sfântul Vasile, era ocrotitorul familiei, al fetelor de măritat, al văduvelor, al corăbierilor, al soldaţilor şi chiar al hoţilor, iar figura sa apărea în conştiinţa populară în ipostaza mitică de paznic al soarelui.

La origine, atât în tradiţiile zilelor noastre, cât şi în folclor, povestea lui Moş Nicolae este exclusiv legată de persoana Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscop al Mirelor Lichiei în secolul al IV-lea, aşa cum este prezentat el în hagiografii: sfânt făcător de minuni şi apărător al credinţei, care s-a deosebit prin milostenia pe care a făcut-o cu cei săraci şi necăjiţi, dar şi prin salvarea miraculoasă a multor oameni de la înec.

Cu toate acestea, povestea Sfântului Nicolae din vieţile sfinţilor a suferit modificări în satul românesc şi a fost amestecată cu legende şi credinţe mult mai vechi, care l-au transformat pe Sfânt într-un personaj mitic.

Zăpada de Sân-N