Motto: Pentru mine a fost o surpriză să constat că mulţi dintre elevii de liceu studiază literatura cu o grimasă de dezgust, ca atunci când ar înghiţi un tub de cauciuc. De ce? De ce se întâmplă aşa?
Literatura a fost creată ca o sursă de plăcere. Nu are altă raţiune (semănând din acest punct de vedere cu muzica, pictura, dansul, teatrul, filmul artistic, jocul de şah, bătaia cu bulgări de zăpadă etc.). Este absurd ca utilizarea ei să fie considerată obligatorie. Este grotesc ca un tânăr să înveţe literatura de frică (de frica unui profesor sever sau a unor examene de care depinde viitorul lui).
Lucrez la o carte cu titlul „Ce trebuie să ştie un tânăr despre literatură“. Enunţurile pe care le reproduc în continuare constituie sumarul acestei cărţi:
• Oamenii au inventat literatura ca să-şi ofere o plăcere, nu ca să se chinuiască studiind-o.
• Plăcerea pe care o oferă literatura nu are contraindicaţii.
• De ce nu înţeleg unii oameni literatura? Pentru că o citesc greşit.
• În literatură nu există un „dincolo de aparenţe“. Aparenţele sunt chiar esenţa sa.
• Literatura nu dispare, cum înclină multă lume să creadă.
• Literatura este în acelaşi timp puternică şi fragilă.
• Nu este suficient să ai talent ca să fii scriitor.
• Nu toţi scriitorii sunt scriitori.
• Dacă scrii, nu contează câtă emoţie investeşti într-un text, contează numai câtă emoţie provoacă acel text cititorilor.
• O carte cu happy-end te poate întrista. Şi invers.
• În literatură nu are importanţă despre ce scrii. Important este cum scrii.
• Un scriitor nu spune numai ceea ce spune.
• Scriitorii intră, involuntar, în concurenţă cu oamenii politici.
• Creaţia literară are nevoie de o limbă stabilă şi precisă.