Un „loc” care a aprins mereu imaginaţia oamenilor: Grădina Raiului. Arheologi, istorici, cercetători, toată lumea a căutat de-a lungul timpului dovezi ale existenţei sale...
Prima sursă este cartea Genezei, din Biblie, dar nu sunt oferite ”informaţii” care să permită o localizare exactă.
Ar fi bine
Căutările îndârjite i-au condus pe unii dintre cercetători în Ierusalim, la izvorul râului Gihon, dar şi pe valea Ribble din Anglia sau în Mointeach Bharbhais din Scoţia, zone care ar păstra cumva ori caracteristicile geografice ale Edenului, orin ceva din pacea şi armonia acestuia. Există şi varianta mormonilor americani, din Biserica lui Iisus a Sfinţilor din zilele din Urmă, în care Grădina Raiului ar fi fost situată în Jackson County, Missouri.
Brinsley LePoer Trench susţine în lucrarea sa, "The Sky People" ("Oamenii din cer") că descrierea biblică a râului care trecea prin Grădina Raiului nu este a unuia de pe Pământ. Iar locul pe care îl indică el este planeta Marte! Grădina Raiului rămâne, după cum subliniază majoritatea specialiştilor şi cercetătorilor, ”una dintre cele mai mari taine ale creştinătăţii şi ar fi bine să rămână aşa”...
Tot în America, dar în cea sudică, a localizat şi Cristofor Columb Edenul, în sec. al XV-lea. Mai precis, când, în cea de-a treia călătorie, a aruncat ancora în faţa deltei fluviului Orinoco, a întâlnit o vegetaţie şi o climă atât de plăcută, încât a denumit regiunea “Paradisul Pământului”.
Unul simbolic
Alţi misionari sau exploratori, precum Marco Polo, au identificat China cu leagănul omenirii, Sf. Toma d'Aquino situa Edenul la Ecuator, în vreme ce mitologia greco-romană menţionează Câmpiile Elizee ca o Grădină a Raiului. Există, desigur, şi interpretări potrivit cărora paradisul primordial nu reprezintă un loc geografic, ci unul simbolic sau un teritoriu
