S-a dărâmat un gard lăsând să se vadă perfidia de a te da ecologist ca să treci puntea spre Palatul Victoria, de a miza pe civili până ajungi să dispui de cei în uniformă, de a poza antibăsist coabitând pesedist... O spun de la bun-început: Victor Ponta mi s-a părut mereu a fi genul de frustrat. Frustrat fiindcă înfăţişarea sa purie şi dibăcia combativă comparabilă cu a unui iepuraş l-au împins mereu către protectori. Ce-ar fi fost el în TSD dacă nu l-ar fi pus Năstase preşedinte? Sau ce-ar fi fost între seniorii partidului dacă nu era ginerele lui Ilie Sîrbu? Sau al câtelea era acum la butoane fără sprijinul lui Crin Antonescu?

Frustrările răbufnesc adesea din micul Titulescu, dându-i ghes să arate cât de Victoraş-şmecheraş poate fi el. Şmecheraş în sensul că poate să cadă mereu în picioare, să iasă în câştig chiar şi când cei care l-au ajutat pierd. Iar ciudăţenia carierei sale - de la simplu procuror la mâna dreaptă a celui mai controversat prim-ministru, de la nimeni în TSD la şefia celui mai mare partid al României, de la Victoraş la domnul prim-ministru Ponta - poate fi un indiciu al cadavrelor principiale peste care probabil că a călcat. Însă, pentru cine are nevoie de confirmări, înăbuşirea protestelor de la Pungeşti şi mai ales argumentarea acesteia nu mai lasă loc de dubii.Protestatarii văzuţi de sus în jos Cu toate abuzurile reclamate de societatea civilă, conform Mediafax, Victoraş a aprobat pe 2 decembrie intervenţia jandarmilor: “Cred că România poate fi o ţară democratică şi puternică dacă toţi respectăm legile şi dacă nu acceptăm – şi nu vom accepta – ca 20, 30, 50, 70 de oameni să încalce legea.” Atunci când pentru susţinerea doctorului Arafat, împotriva puterii portocalii şi implicit pentru susţinerea opoziţiei, în care se afla şi domnul Ponta, ieşeau în stradă doar câteva mii sau sute sau doar o singură persoană, precum acea mămică de trip