Am trăit un moment de neuitat la Ploieşti, în curtea casei în care s-a născut şi a copilărit Nichita Stănescu. Acolo s-a dezvelit (în ziua de 13 decembrie 2013, cu prilejul împlinirii a treizeci de ani de la moartea poetului) un bust de bronz de Ştefan Macovei reprezentându-l pe Nichita Stănescu adolescent.

Cel care a făcut gestul solemn al îndepărtării pânzei de pe statuie a fost nimeni altcineva decât fostul profesor de limba română al lui Nichita Stănescu, Constantin Enciu, acum în vârstă de 95 de ani

Era o zi cu soare, iar lumea adunată în curtea casei părinteşti a poetului fremăta de emoţie şi nerăbdare. Cu o mână tremurândă, profesorul a dezvelit chipul de bronz al fostului său elev, s-a uitat la el şi a exclamat copleşit de duioşie:

− Măi, băiatule!

Constantin Enciu şi fostul său elev FOTO Călin Derzelea

Ce moment! Exclamaţia spontană a bătrânului profesor ni l-a adus pentru o clipă, printre noi, pe adolescentul Nichita Stănescu. Prin 1950, ca elev al vestitului liceu din Ploieşti „I.L.Caragiale”, el devenise o mică vedetă, desenând caricaturi, compunând versuri în argou, jucând fotbal, îndrăgostindu-se de sora unui prieten, recitându-le colegilor versuri din Topîrceanu.

Ce frumos îl ţin minte şi îl omagiază ploieştenii pe Nichita Stănescu! Chiar în centrul municipiului, în parcul din faţa librăriei „Nichita Stănescu”, poate fi văzută o statuie de bronz a poetului, în deplină maturitate, cu un început de aripi pe care îl continuă imaginaţia privitorilor.

Statuia din centrul oraşului FOTOCălin Derzelea

Semnătura în piatră FOTO Călin Derzelea

În faţa acelei statui, alături de Mircea Coloşenco, autorul unei admirabile ediţii a operei lui Nichita Stănescu, entuziastul profesor Gelu N. Ionescu, colaborator al Casei de Cultură „I.L.Caragiale” şi eleva Alexandra Ioniţă, pasionată de literatură