O cercetare în arhive arată că raportarea parlamentarilor de Iaşi la nevoile oraşului nu s-a schimbat radical în ultima sută de ani. Presa locală îi acuza în 1913 că-şi urmăresc interesele personale, în loc să facă demersuri pentru a obţine fondurile necesare terminării construcţiei palatului. Pe de altă parte, construcţia, una de referinţă între monumentele istorice ale României, era considerată la vremea respectivă o hidoşenie arhitectonică.

"Curată bătae de joc" era titlul unui articol publicat pe 9 decembrie 1913 în săptămânalul ieşean "Fulgerul". Textul a fost descoperit în arhive de către un ieşean pasionat de istorie şi a fost postat pe pagina acestuia de Facebook.

Reporterul i-a desfiinţat pe parlamentarii de Iaşi pentru lentoarea lucrărilor la palat şi i-a acuzat că merg în Parlament doar pentru a-şi rezolva interesele personale:

"Şăse ani sunt de când palatul administrativ din Iaşi a fost dărâmat pentru a fi reconstruit. Şăse ani sunt de când lucrările acestei reconstruiri se perpetuează, fără ca să fie isprăvit. Se zice că această tărăgăneală a lucrărilor se datoreşte numai lipsei de fonduri. Noi unia nu’i credem. De când s’a început reconstruirea palatului din Iaşi, în Bucureşti s’au început şi terminat zeci de palate măreţe şi luxoase, cari costă sute de milioane. Avem în Parlament 17 reprezentanţi ai Iaşului: 6 la Senat şi 11 la Cameră. Ba, printre ei avem chiar şi un ministru (Al. A. Bădărău – ministrul lucrărilor publice). Da parcă de Palat le arde acestora. Au ei de făcut îndestulate stăruinţi în care interesul personal nu lipseşte. D.Morţun, fostul ministru liberal al lucrărilor publice, zicea că Ieşenii nu ştiu să ceară. Şi, în definitiv, vina nu’i a lor, ci a alegătorilor, cari nu’şi deschid ochii cui dau votul şi încrederea lor, ci se lasă ademeniţi cu făgăduieli goale ori câte-va bilete de bancă, ba chiar şi cu două-trei felioa