Cuviosului pãrinte Daniil Sihastrul, a cãrui pomenire se face astãzi, 18 decembrie, Moldova îi datoreazã cele 48 de biserici si mãnãstiri ridicate pe timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfânt, îndemnat fiind de acesta sã le construiascã, pentru izbândele asupra cotropitorilor.

Daniil Sihastrul, Daniil Schimonahul sau Sihastrul cel Bãtrân, cum a mai fost numit, a fost unul din cei mai mari sfinti de pe pãmânturile Moldovei, mare dascãl al pustiei si sfãtuitor al cãlugãrilor, alungãtor al duhurilor necurate si tãmãduitor al nenumãratilor bolnavi care cu smerenie veneau la el si se eliberau de suferintã.

S-a nãscut, la începutul secolului al XV-lea, într-o familie de oameni modesti de pe mosia mãnãstirii Sfântul Nicolae din Rãdãuti, primind la botez numele de Dumitru. Încã de mic, s-a dovedit un purtãtor de Hristos, nefiind lipsit de la bisericã, privându-se de odihnã si mâncare, un mare ascultãtor de pãrinti. La numai zece ani, deprinsese Ceaslovul si Psaltirea pe de rost, rugãciunea inimii, postul, smerenia si pãzirea mintii de gândurile negre. Dupã cinci ani de ucenicie, s-a fãcut cãlugãr în mãnãstirea Sfântul Nicolae, primind numele marelui proroc si împãrat David.

Cã râvna sa pentru câstigarea lui Hristos în inima sa era mare o dovedea si viata sa asceticã: iubea linistea si rugãciunea, mânca putin dupã asfintitul soarelui, uneori uita sã mai mãnânce si câte trei, cinci zile, iar hrana lui era compusã doar din legume si ierburi. Îl avea ca pãrinte duhovnicesc pe purtãtorul de Dumnezeu, Sfântul Ierarh Leontie de Rãdãuti. Treptat s-a învrednicit de darul preotiei si al facerii de minuni, bolnavii plecând de la chilia lui usurati de pãcate si de suferinte.

Cu putin înainte de 1450, primind numele de Daniil, s-a retras singur în sãlbãticia codrilor de pe valea pârâului Secu, din judetul Neamt, unde s-a ridicat mai târziu Mãnãstirea Sihãstria.