Oficiosul „Moldova Socialistă“ publica în fiecare zi depeşele expediate la Moscova în care erau redate cu lux de amănunte şedinţele de judecată publice, organizate „ca la carte“: cu martori şi audienţă asigurate, avocaţi loiali puterii, procurori şi judecători care ştiau că au misiunea de a-i trimite pe inculpaţi în gulag.

Regizat până la cele mai mici detalii, procesul a durat şapte zile, exact atât cât li s-a cerut organizatorilor. Puterea sovietică a prezentat opiniei publice doar informaţia convenabilă, dozând incidentele din timpul procesului. Inculpaţii au fost apăraţi de avocaţi de „încredere“, iar judecata a avut un final previzibil: cei zece prizonieri au fost trimişi în gulag pe termene de până la 25 de ani. Unii au murit în detenţie.

Click aici pentru a citi prima parte a articolului, despre pregătirea procesului

Procesul a început aşa cum se stabilise, la 6 decembrie 1947 (era o zi de sâmbătă), în incinta Teatrului rus „A.P. Cehov“ din Chişinău. Comitetul orăşenesc de partid a executat ordinul de mobilizare, aşa că sala era arhiplină (de altfel, cum a fost pe tot parcursul procesului). Pentru desfăşurarea în linişte a şedinţelor, în perimetrul teatrului au fost instalate opt puncte de control ale miliţiei şi securităţii, organizate în 2-3 ture.

INSTANŢA, PROCURORUL ŞI AVOCAŢII

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Militar al Districtului Militar Odesa a fost format din colonelul de justiţie Zonov, preşedinte, locotenent-coloneii de justiţie Alexeev şi Fomiciov, câţiva membri de rând şi secretarul comisiei, A. Krîlova. Acuzaţiile au fost susţinute de generalul de justiţie V. Izraelean.

Pentru a asigura desfăşurarea fără incidente a procesului, în depeşa din 27 septembrie, adresată lui Mordoveţ şi Tutuşkin, conducerea de la Moscova solicita să fie verificaţi toţi avocaţii din RSSM. Ca urmare, au fost selectaţi urm