„Respira teatru. Teatru de revistă. A fost mâna destinului în ceea ce-l priveşte. I-am luat interviu de câteva ori şi dacă m-a mirat ceva a fost infinita sa blândeţe, calmul imperturbabil, strălucirea din ochii săi atunci când vorbea despre Revistă...”.

Aducerile aminte despre Nae Lăzărescu îi aparţin jurnalistei Loreta Popa (în prezent redactor şef la publicaţia online Jurnal Spiritual), care a avut nu numai prilejul de a sta de vorbă cu el, ci şi privilegiul de a-i asculta unele dintre mărturisirile inedite.

Jucării a avut când au fost paraşutate de englezi

„L-am cunoscut pe Nae Lăzărescu. Nici nu se putea altfel, pentru că un jurnalist are parte de întâlniri providenţiale, dacă le doreşte, evident”, spune Loreta Popa. Nae Lăzărescu a fost un actor care şi-a ales profesia din vocaţie, care a trăit pentru publicul său. Respira teatru. Teatru de revistă. A fost mâna destinului în ceea ce-l priveşte. I-am luat interviu de câteva ori şi dacă m-a mirat ceva a fost infinita sa blândeţe, calmul imperturbabil, strălucirea din ochii săi atunci când vorbea despre Revistă şi mai ales despre colegii săi de scenă. Spunea mereu că a avut şi nas de revistă, doar pentru că semăna cu al marelui Tănase”.

Loreta menţionează în continuare frânturi din convorbirile avute cu Nae. „Povestea despre cum s-a născut într-o mahala din Bucureşti şi copilăria şi-a petrecut-o pe câmp. Jucării a avut când au fost paraşutate de englezi, dar cel puţin jumătate din cei din clasa lui aveau lipsă ba un deget, ba o mână, pentru că jucăriile aveau explozibil în ele. Face parte din acea generaţie de copii care nu ştia cum arată un stilou”.

Lua cireşe din curtea lui Arghezi

„Tudor Arghezi locuia chiar la colţul străzii lui Nae Lăzărescu, ceea ce îi oferea acestuia din urmă prilejul de a savura mere sau cireşe în trecere, şi cu atenţie mă