Tragedia petrecută în decembrie 1916 la 10 kilometri distanţă de Iaşi este clasificată drept al doilea cel mai grav accident feroviar din istorie.
Noaptea de 31 decembrie 1916/1 ianuarie 1917 (potrivit calendarului pe stil vechi) este una dintre cele mai negre treceri în noul an din istoria României.
În plin război mondial, un tren cu refugiaţi care a plecat de la Galaţi şi se îndrepta spre Iaşi a deraiat şi s-a răsturnat cu 10 kilometri înainte de a ajunge la destinaţie.
Lipsa unei anchete oficiale n-a permis elucidarea cauzelor exacte ale accidentului. Guvernul a încercat din răsputeri să ascundă tragedia, pentru a nu demoraliza şi mai tare populaţie greu încercată de război.
Un bilanţ făcut public câţiva ani mai târziu arată că peste 1.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în catastrofa la Ciurea şi că au existat mai puţin de 300 de supravieţuitori.
Contraofensiva armatei germane începută în septembrie 1916 şi ocuparea ulterioară a Bucureştiului au determinat un exod masiv al populaţiei către Iaşi. Inclusiv Guvernul şi Casa Regală se adăpostiseră deja în Capitala Moldovei, iar estimările istoricilor arată că aproape 1 milion şi jumătate de oameni din populaţia de 8 milioane a Vechiului Regat au luat drumul Moldovei.
În acest context, un convoi militar (trenul de etapă E-1) constituit dintr-o garnitură de 26 de vagoane a plecat pe data de 31 decembrie (stil vechi) din oraşul Galaţi, după ce Brăila fusese ocupată de trupele germane, şi se deplasa spre Iaşi.
"Trenul era colosal de lung şi format dintr-o amestecătură de vagoane: vagoane de dormit, vagoane pentru misiuni, vagoane pentru restaurant, vagoane de clasa I, a II-a, a III-a şi era tras de două maşini [locomotive]. Vagoanele de dormit, restaurant, clasa I şi a II-a erau cu încălzire cu calorifere, vagoanele clasa a III-a cu sobe de fier cu cărbuni. Majoritatea vagoanelor e
