Dacă într-un cuplu doar unul dintre parteneri este înclinat către religie, atunci, în cele mai multe cazuri apar conflicte, chiar dacă acesta nu încearcă să-i impună crezul său celuilalt. De ce este religia un motiv de ceartă într-o relaţie dacă, în esenţă, aceasta promovează iubirea?
Ilaria are 42 de ani, locuieşte în Bucureşti şi tocmai s-a despărţit de Darius (45 de ani), după o relaţie de 15 ani. Principalul motiv al despărţirii lor a fost dragostea Ilariei pentru Dumnezeu. Iubire pe care Darius nu a înţeles-o niciodată, deşi în anumite perioade ale relaţiei lor a părut că o face.
Dumnezeu a fost prezent în viaţa mea dintotdeauna. Încă de mică mergeam la biserică împreună cu mama şi bunica. Când m-au învăţat poezii, m-au învăţat şi rugăciunile specifice copiilor. Cu toate acestea, familia în care am crescut era una normală, nu de habotnici sau «sectanţi». Singura deosebire dintre mine şi prietenii mei era că eu mergeam duminica la biserică şi ţineam post miercurea şi vinerea,
spune Ilaria.
Ca adult a continuat să se roage şi să meargă la biserică, chiar dacă nu la fel de des ca în copilărie.
„Pentru mine Dumnezeu a fost ajutorul de care am avut parte ori de câte ori am traversat o perioadă mai grea în viaţă. De aceea am încercat să nu uit să-l caut nici când îmi mergea bine“, spune aceasta.
Când l-a cunoscut pe Darius, Ilaria nu a făcut un secret din practicile ei religioase. La prima impresie, acesta a părut că nu are nici o problemă cu evlavia iubitei sale, chiar dacă el se declara ateu.
"La începutul relaţiei, Darius îmi spusese că el nu crede în existenţa divinităţii, dar că nu-l deranjează dacă eu am altă viziune. Cu toate acestea, periodic aveam conflicte din cauza «înclinaţiei mele către religie», după cum spunea el. Din păcate, nu am reuşit să-l fac pe Darius să înţeleagă că, pentru mine, Dumnezeu nu este un crez,
