Se spune că este o Evanghelie populară, o Biblie nescrisă a Naşterii Domnului. Colindul, sau colinda…În fiecare an, mergând din casă în casă, în liniştea nopţii de dinaintea sărbătorii Crăciunului, colindătorii reactualizează simfonia divină a cetelor îngereşti şi cântarea păstorilor ce au vestit Naşterea Domnului.

Versurile colindelor istorisesc toate evenimentele care s-au întâmplat la naşterea Mântuitorului lumii: cum au ajuns Iosif şi Maria la Betleem, locul în care s-a născut Mesia, cum au venit primele personaje care au aflat de marea bucurie (păstorii, magii), cum a apărut pe cer steaua călăuzitoare. Încă de la începuturile sale, poporul nostru şi-a creat o formă proprie de a înţelege şi trăi marile evenimente din viaţa creştină. Astfel, la români, cel mai original mod de cinstire a Naşterii Domnului sunt colindele.

Valoare nepreţuită

Colindele prezintă o valoare nepreţuită prin originea şi mai ales prin vechimea lor. Ele reprezintă cântecul nostru strămoşesc şi una dintre cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios românesc. Sunt inspirate din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, din slujbele divine, şi din iconografie. De asemenea, oamenii care îi primesc pe colindători sunt consideraţi binecuvântaţi, căci îşi arată preţuirea către Dumnezeu. Copiii sunt răsplatiţi în mod tradiţional cu mere, nuci, covrigi şi alte fructe.

Primul colind, care se cântă la fiecare casă, este “colindul de uşă sau de fereastră”. Tradiţia românească spune că prin aceast colind se invocă trezirea rituală a gazdelor, pentru a-i întâmpina pe colindatorii ce le aduc vestea naşterii lui Hristos şi pentru a se pregati să celebreze marea Sărbătoare a Naşterii Domnului. Şi dacă nu ştiaţi, refrenul "Florile dalbe", des întâlnit în poezia colindelor, are astăzi numai o valoare simbolică. Se presupune însă că, la origine el era o formulă mag