Trimiterea angajatilor in somaj a fost considerat un colac de salvare pentru unii dintre cei mai mari agenti economici din judet: Rafo, Amurco, CET sau Posta Româna
Voci din zona politicii au anuntat glorios finalul crizei economice, iesirea din recesiune si perspectiva unui trai tot mai bun pentru români. Exista insa numerosi indicatori economici care arata ca lururile nu stau asa. Unul dintre ei este somajul, aflat inca la cote ridicate si impotriva caruia guvernantii nu au nici o solutie viabila, mai ales in privinta creerii de noi locuri de munca. Marile intreprinderi si societati din judetul Bacau respira inca greu in aerul viciat al crizei, iar pierderile sau rentabilitatea scazuta au atras trimiterea in somaj a mii de oameni.
Prima disponibilizare majora a fost la Rafo, in luna ianuarie, când, conform datelor de la Inspectoratul treritorial de Munca, s-a brenuntat la 600 dintre cei 929 de angajati. In ultimul timp, patronii Rafo Onesti au transformat in bani lichizi tot ce se putea si au strâns in conturi 35 de milioane de euro. Numai pentru petrolul din conducta dintre Rafo si Litoral au obtinut 30 de milioane de euro. Rafinaria Rafo Onesti, aflata în proprietatea oligarhului rus Iakov Goldovskiy, nu mai poate rafina titei, si-a lichidat flota de 39 de vagoane si doua locomotive pe care o detinea si a mai vândut si terenuri de pe platforma industriala si patru benzinarii care mai functionau in vestul tarii. Rafinaria este oprita din anul 2008.
Amagirea reangajarii
Amurco este o alta intreprindere importanta care si-a oprit instalatiile si a trimis oamenii in somaj din cauza dificultatilor economice. Patronul Ioan Niculae a decis ca productia nu mai este rentabila in conditiile scumpirii gazelor. Salariile oricum se dadeau cu doua luni intârziere, iar primul val de disponibilizari s-a facut in iulie, când au plecat acasa 450 dintre c
