Identitatea lui Moș Crăciun

Santa Claus este o deformare a cuvântului olandez Sinterklaas (Saint Nicolas). De asemenea, este în mare parte inspirat de Yule Nisse (sau Nisse, în norvegiană și daneză), un elf nordic, care aduce cadouri la sărbătoarea din mijlocul iernii, Midtvintersblot, dar și de zeul celtic Gargan (același care a inspirat personajul Gargantua, al lui Rabelais) și de zeul viking Odin, ce coboară pe pământ pentru a oferi daruri copiilor scandinavi. De la Yule Nisse, Moș Crăciun a preluat barba albă, fesul și îmbrăcămintea de culoare roșie, cu blană. Portretul robot internațional

Deși mitul poate diferi foarte mult de la o regiune la alta, mai ales din cauza vremii din ziua de 25 decembrie – de la începutul iernii în emisfera nordică până la începutul verii în emisfera sudică -, acesta este, în general, imaginat ca fiind un bătrân corpolent, cu o barbă lungă și albă, îmbrăcat în haine călduroase de culoare roșie, brodate cu blană albă. Elfii îl ajută să pregătească toate cadourile, iar acesta le împarte, călătorind cu o sanie trasă de reni zburători. Portretul robot românesc – după Romulus Vulcănescu

În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, păstor cu barbă de omăt, vecin cu Moș Ajun etc). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara.

Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română.

Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană Mithra și, după trei secole de la apariția creștinismului, a început să se serbeze nașterea lui Isus.

Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de An