Care este (sau ar trebui să fie) rolul militarilor în operaţiunile împotriva terorismului? Este admisibil acceptabil sau/şi recomandabil ca forţele armate, prin diversele lor componente, să ia parte direct la asemenea acţiuni în interiorul sau exteriorul teritoriului naţional? Care sunt modalităţile prin care componente ale armatei pot fi antrenate în asemenea operaţiuni alături de forţele speciale antiteroriste aparţinând serviciilor de informaţii? Nu există un răspuns evident deoarece opţiunile naţionale sunt, cel puţin la nivel teoretic, încă împărţite, dar realitatea ultimilor ani a arătat că, din ce în ce mai mult, acest tip de operaţiuni implică o cooperare din ce în ce mai intensă, pe măsura complexităţii situaţilor care necesită asemenea intervenţii, extrem de sensibile din punct de vedere politic şi foarte complicate deoarece implică o combinaţie timp/coordonare logistică cu totul specială. Vă recomand un studiu exhaustiv asupra problemei, interesant şi bine documentat, raport realizat pentru Centrul francez de studii asupra conflictelor de un grup de şase cercetători, text pe care-l puteti accesa aici în integralitatea sa. Studiul analizează „efectele retoricii războiului împotriva terorismului asupra transformărilor practicilor militare, observând că : „există un clivaj între actorii care tind să promoveze ideea unui angajament mai intens al forţelor militare în lupta împotriva terorismului – bazându-se pe capacitatea lor de a răspunde primejdiei pe care o reprezintă ameninţarea respectivă - şi cei care tind să se opună acestui timp de angajament...se desenează un clivaj destul de clar între luările de poziţie ale oamenilor politici, mai degrabă înclinaţi să justifice un angajament operaţional al militarilor şi militarii înşişi, adesea reticenţi faţă de aceste misiuni pe care nu le consideră ca revenindu-le ca primă urgenţă. Este cazul mai ales în Fran