Premierul s-a aflat ieri în Belgia, la câţiva kilometri de locul celebrei bătălii care a pecetluit sfârşitul imperiului napoleonian. Era în 1815, în luna iunie, în ziua de 18, când trupele Coaliţiei l-au învins, cu pierderi grele, într-o zi ceţoasă pe Napoleon. O treime din trupele franceze se deplasaseră într-o direcţie greşită, ceea ce a facilitat victoria împotriva uzurpatorului. Lecţiile istoriei sunt mereu uitate, sunt de multe ori interpretate partizan, dar verdictul şi locurile rămân: catastrofa de la Waterloo pentru napoleonieni; marea victorie de la Waterloo pentru prusaci şi englezi.

Cum îşi prezintă faptele de "arme" Băsescu şi Ponta în bătălia pentru Bruxelles? Preşedintele s-a prezentat ca un băiat calm, suspect de calm, care a povestit detaşat cum i s-a furat jucăria summit-ului. A fost un boicot la Ministerul de Externe, firul roşu fiind sub cheia ţinută de Marga. Cum de nu au putut "sparge" băieţii lui de la STS codul comunicării secretizate, ca să-l ajute pe şefu’? O mică trădare de la mustăciosul Opriş, "tatăl" număratului de voturi poate să fie un prim pas pentru ţinerea lui Băsescu la Cotroceni. Desigur, "trădarea" în România nu se face decât la ordin, aşa încât trebuie să căutăm "cheia" lui Opriş la şefii lui. Comunicaţiile lui Ceauşescu au fost ţintuite de generalul Pintilie; îşi mai aduce acum cineva aminte de complotist?

Să vedem dacă Ponta va putea să valorifice victoria de la Bruxelles într-un război câştigat. Deja Băsescu nu vrea să pară un Napoleon învins. Plecarea lui Ponta la Consiliul European şi participarea la reuniune au şi un al doilea act: întoarcerea. Blajinul Băsescu Traian a recitat zâmbind paragrafe din Codul Penal ­ împiedicarea preşedintelui să-şi exercite prerogativele, lipsa de legitimitate, ceea ce anunţă o bătălie şi mai crâncenă în continuare. Dusă nu pe culoarele birocraţiei de la Bruxelles, ci în