2008 se va incheia peste doua zile, dar multi oameni de afaceri, executivi, angajati si intreprinzatori romani, in afara celor implicati pe bursa, probabil ca ar mai fi vrut sa dureze doi ani.
2009 va arata daca evolutia din ultimii cinci ani, de cand economia a inceput sa creasca pe consum si nu pe export, a fost o perioada de acumulare sau nu.
Toate datele arata ca da, a fost o perioada de acumulare si investitii care au schimbat structura exporturilor, au creat primele grupuri de afaceri autohtone puternice si au majorat productivitatea.
Este adevarat ca ritmul inalt de crestere economica dintre 2003-2008, care a dus la dublarea produsului intern brut per capita (de la 3.000 de euro la 6.000 de euro), s-a bazat pe triplarea datoriei externe, de la 20 miliarde de euro la 70 miliarde de euro.
Dar se putea altfel? Stabilitatea euro din aceasta perioada, care a ramas intr-un interval de 3,3-3,8 lei, dupa o lunga perioada de deprecieri accentuate, de socuri valutare, a fost resortul principal pentru cresterea creditarii. Pentru ca cea mai mare parte a creditelor a fost in valuta.
Intrebarea fundamentala pentru 2009 este: va fi mai puternic valul de adancime al procesului de recuperare fata de vestul Europei, care aduce crestere economica, decat valul de suprafata provocat de socul crizei de pe pietele financiare?
Financial Times a descris Polonia, intr-un supliment special publicat in decembrie, ca fiind "relativ izolata" fata de starea de depresie care se anunta pe pietele occidentale.
Motivele? Absorbtia fondurilor europene, fluxul de investitii straine ca urmare a diferentei mari intre salariile din Polonia fata de Occident, dependenta destul de redusa a economiei de exporturi, ponderea datoriei externe in PIB sub control.
Polonia este in fata Romaniei la multe capitole, dar la un punct se aseamana foarte mult: discrepant
