Când s-a ridicat noua firmă a şcolii şi s-a fixat pe fruntea locaşului şcolar din inima Moldovei sutele de oameni au aplaudat. Pe şcoala din comuna Crăcăuani ­ judeţul Neamţ stătea acum noua ei denumire Şcoala Gimnazială “Gheorghe Săvinescu”. Numele vechiului director şi învăţător al şcolii se odihnea acum pe şcoala pe care o slujise cu dăruire. Numele învăţătorului Gheorghe Săvinescu se mai află pe o cruce, pe un mormânt, undeva departe de ţară, în îndepărtatul Est. Pentru că locotenentul în rezervă, învăţător Gheorghe Săvinescu murise ca un erou în războiul de reîntregire a ţării atunci când oştirea română a dat lupte grele pentru ca România să fie iarăşi rotundă şi întreagă. Să fie România iarăşi aşa cum strigase cu bucurie băieţandrul în 1918, în decembre al Unirii, şi anume “Trăiască România dodoloastă”. Adică rotundă şi bună de mângâiat. România ca o pâine caldă, România ca o inimă sentimentală. Învăţătorii  totdeauna au ţinut pe umeri România, oameni cu suflet mare şi leafă mică trudind să înveţe carte şi limbă română generaţii şi iar generaţii. Iar când fulgerau obuzele armatelor cotropitoare învăţătorii au pus mâna pe puşcă şi au murit pentru apărarea pământului nostru drag. Aşa a făcut şi dascălul erou Gheorghe Săvinescu, al cărui nume se află de câteva zile pe fruntea şcolii din comuna nemţeană Crăcăuani. Familie de învăţători, învăţător directorul şcolii Gheorghe Săvinescu, învăţătoare soţia lui, învăţători fraţii şi cumnaţii, învăţătoare una dintre fiice. A plecat să-şi facă datoria pentru neam cu puşca în mână directorul învăţător de ţară Gheorghe Săvinescu. El locotenentul mobilizat pe frontul de Est avea sub comandă opt soldaţi, ţărani şi ei. S-au dus să dezrobească Basarabia şi să o aducă din nou la pieptul Ţării Mamă. Pe frontul împotriva Imperiului Sovietic într-una din nopţi învăţătorul Săvinescu a primit misiunea ca alături de un oştean din pluto