Atunci când poliţistul scrie în raport că accidentul s-a produs din cauza neadaptării vitezei de mers la starea carosabilului, oare cine-i, de fapt, de vină: viteza ori carosabilul? Iar când ninge abundent şi se blochează drumurile, de ce îşi ridică autorităţile mâinile către cer? Şi de ce tot Dumnezeu e responsabil când se topesc primăvara sloiurile de gheaţă şi se inundă locuinţele?

Fără să explice limpede că de vină nu e bunul Dumnezeu, ci statul, care provoacă risc sistemic, asiguratorii scumpesc an de an poliţele şi le e foarte greu să găsească reasigurator. Din cauza managerului-stat infrastructura fie e proastă, fie-i construită în condiţii de nesiguranţă, iar asigurările pe care le încheie oamenii îi feresc mai mult de proasta administrare, decât de fenomene neaşteptate, ceea implică însă un cost suplimentar, generat de riscul “politic”.

Şoselele noastre sunt supraaglomerate cu maşini puţine! Statisticile relevă că România se află pe locul cinci în Europa la capitolul cel mai aglomerat trafic rutier, dar, în acelaşi timp, avem şi cel mai scăzut număr de automobile raportat la populaţie. Aşadar, RCA, când devine nerentabilă pentru asiguratori şi e scumpită pentru tot felul de motive precum vârsta “înfierbântată” a şoferului, să ştiţi că adevăratul vinovat e cel care administrează şi planifică reţeaua rutieră: statul. Şi pentru că nu a fost conceput un sistem de drumuri  care să treacă prin centrele mari şi apoi să se ramifice către cele mici, ci s-au construit şosele care să înfrăţească satele şi comunele patriei, rezultatul e că atunci când ninge ambulanţa nu mai ajunge la cei suferinzi. Iar în aceste condiţii cine riscă să-i asigure pe cei care mor cu zile?!

Statul, care generează risc sistemic, fireşte că nu-şi asumă nicio vină. Chiar dacă astfel nu sunt afectate doar asigurările auto, de locuinţă sau de sănătate, ci şi cele de viaţă. E