Destructurarea caii ferate romane este pe cale sa se realizeze. Exact ca si in cazul bancilor romanesti, care au cazut din cauza administrarii de stat frauduloase, calea ferata - infrastructura, transportul de marfa, transportul de calatori - este intr-un declin ireparabil.

Calea ferata a fost unul din factorii hotaratori ai modernizarii Romaniei din 1848 incoace, dar in ultimii 20 de ani, subfinantata, furata si fara o strategie de dezvoltare unitara la nivelul Ministerului Transporturilor, a decazut.

La adapostul vaietelor privind subfinantarea, eficienta administrativa a coborat an de an. CFR Calatori, spre exemplu, este o companie cu spatele la piata. Din punct de vedere tehnic, strict ingineresc, probabil ca are cei mai buni oameni din Europa de Est. Politehnica are o traditie neepuizata inca. Creatorii mersului trenurilor de calatori sunt printre cei mai vechi informaticieni de calibru din Romania. Insa calea ferata a ramas din punct de vedere al marketingului la nivelul anilor '80, la sloganele de tip „Nicio masa fara peste". Si daca are o oferta buna pe unele trasee, nu este capabila sa le vanda, sa-si mareasca veniturile. Si daca are o initiativa gen posibilitatea de rezervare a tichetelor prin telefon, indolenta functionarilor de serviciu o face aproape nefunctionala.

Dar calea ferata nu este subminata doar din interior. Transportul pe calea ferata este concurat incorect de transportul rutier, care nu respecta nici normele de securitate in cazul microbuzelor, de exemplu, si nici nu plateste integral costurile transportului. Costurile de poluare nu sunt asumate suficient, exploatarea comerciala a soselelor nu este taxata, angajatii firmelor de transport nu sunt platiti cu toate contributiile sociale aferente si nici pregatiti in mod corespunzator. Standardele de confort si siguranta sunt deseori incalcate. Si culmea, exista chiar un Minis