Sunt acum zile de sarbatoare, cer senin si zapada orbitoare care ne indeamna mai curand la ras ingaduitor decat la severitate. Si totusi. Violentele atacuri ale PRM-ului pe 18 decembrie impotriva condamnarii comunismului de catre presedintele Basescu nu ne ingaduie nici sa uitam, nici sa tacem. Circ? Calificarea evenimentelor drept "circ" este inselatoare: ea vine, cred, din mai vechiul adagio (auto)linistitor dupa care peremismul este la fel de inevitabil, dar minor, precum "latratul cainilor" fata de care, oricum, "caravana trece". Discutia este deci inutila: C.V. Tudor a mai latrat si va mai latra, dar nu va castiga niciodata nimic. Cred ca aceasta interpretare este incorecta. Circul este spectacol, prilej de ras, destindere. In parlament, dimpotriva, a avut loc un atac orchestrat care trebuia sa faca imposibil actul insusi al condamnarii comunismului. Mai mult, si poate chiar in primul rand, a fost vorba de o discreditare a parlamentului insusi drept loc in care se discuta 45 de ani din istoria Romaniei. Daca la circ radem si ne vedem de drum, aici trebuie sa ne oprim si sa actionam. Lantul comunist S-a mai spus ca o condamnare a comunismului era ocazia "visata" pentru partidele suspecte de procomunism - PRM, PC si PSD - de a se dezangaja de trecut si de a adopta un look modern, de stanga sau dreapta europeana legitima, lucru pe care ele, bietele, l-au ratat. Din nou gresit: partidele in chestiune, sau o mare parte a membrilor lor, nu doresc acest lucru. Mircea Geoana, care declara acum cateva luni revistei 22 ca nu are nici o dificultate in a condamna comunismul, conduce PSD alaturi de Ion Iliescu. Care are aceasta dificultate. Cine se identifica cu trecutul o face pentru ca electoratul, ratiunea lui de existenta, cere apararea trecutului comunist. Sa nu ne facem iluzii: niciodata, in viitorul apropiat, aceste optiuni nu se vor schimba. PRM, PC si PSD (in m