În ianuarie 2008, Săptămâna Financiară avertiza asupra riscului intrării într-o spirală preţuri-salarii ("Economia, între ciocanul inflaţiei şi nicovala salariilor"). În februarie, guvernatorul Isărescu admitea că acest risc este real: "Salariile trebuie corelate cu productivitatea pentru că vedem un pericol major în spirala preţuri-salarii". În ceasul al 12-lea – pe 2 iulie –, premierul Tăriceanu susţine că "o creştere a salariului minim pe economie nu ar face decît să alimenteze şi mai mult o posibilă spirală inflaţionistă".
În ianuarie 2008, Săptămâna Financiară avertiza asupra riscului intrării într-o spirală preţuri-salarii ("Economia, între ciocanul inflaţiei şi nicovala salariilor"). În februarie, guvernatorul Isărescu admitea că acest risc este real: "Salariile trebuie corelate cu productivitatea pentru că vedem un pericol major în spirala preţuri-salarii". În ceasul al 12-lea – pe 2 iulie –, premierul Tăriceanu susţine că "o creştere a salariului minim pe economie nu ar face decît să alimenteze şi mai mult o posibilă spirală inflaţionistă".
Tăriceanu revine la discursul liberal: "Principala formă de protecţie socială este un loc de muncă bine plătit". Dar, din păcate, statisticile arată că statul este cel mai "bun" angajator. Şi chiar premierul pomeneşte în discursul său de slujbe mai bine plătite în sectorul public: creşteri salariale reale de 29,5% în învăţămînt şi de 20,1% în sănătate. Merită să-l aducem din nou în discuţie pe Leszek Balcerowicz pentru a da soluţia: "Trebuie să vedem, mai întîi, unde avem de-a face cu majorări salariale excesive. Răspunsul este: evident, în sectorul public, pentru că acolo stimulentele şi interesul pentru a introduce măsuri de creştere a productivităţii sînt mai slabe decît în sectorul privat. Iar soluţia indispensabilă este privatizarea".
Între timp, spirala preţuri-salarii a
