Mitingul de la 21 decembrie, care a marcat scufundarea regimului Ceauşescu în degringoladă şi a deschis manifestaţiile de stradă din Bucureşti, este încă o pagină cu multe pete albe în istoria Revoluţiei române. După atâţia ani de la evenimentele din decembrie, mărturiile directe ale celor implicaţi în organizarea mitingului lipsesc. Nici o cercetare istorică nu a dat răspuns până acum la numeroasele întrebări legate de ziua ce avea să apropie galopant prăbuşirea lui Ceauşescu şi a instituţiilor Partidului Comunist. Demersul jurnalistic pe care îl facem astăzi readuce în prim-plan fapte şi mărturii, având menirea să poziţioneze mai exact ziua de 21 decembrie, ultima în care Ceauşescu a deţinut integral puterea.
Răspunderea organizării mitingului de la 21 decembrie 1989 revenea direct Organizaţiei de partid a municipiului Bucureşti. De altfel, toate acţiunile de acest fel cădeau în sarcina autorităţilor locale în urma unei hotărâri a Comitetului Politic Executiv, după ce, în urmă cu câţiva ani, în 1978, la un concert desfăşurat pe Stadionul 23 August, se produseseră incidente. Ancheta s-a lăsat cu destituirea secretarului cu propaganda de la Municipiu şi a unui vicepreşedinte din Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste - organul central care organizase acel concert de pomină.
REGULI PRECISE
De atunci, asemenea adunări care implicau formarea unor coloane mari de participanţi, afluirea lor spre locul de desfăşurare, cât şi manifestarea în sine aveau reguli precise de tip militar. Multitudinea mitingurilor, spectacolelor şi adunărilor populare la care numărul participanţilor era de ordinul zecilor de mii rodaseră mecanismul organizării, astfel încât fiecare sector de partid sau instituţie municipală ştiau ce aveau de făcut cu exactitate.
La 20 decembrie, după cuvântarea lui Ceauşescu transmisă la televiziune la ora 19:00,
