La o ceremonie care se repetă într-un ritm susţinut – învestirea miniştrilor la Cotroceni – gazda a venit pusă pe harţă. Îl înţeleg – fiecare asemenea moment arată cât se poate de clar instabilitatea politică, nepriceprea sau corupţia care conduc la demisii şi demiteri în Executiv. Fură ceva bănişori Botiş, Băsescu îl schimbă cu mulţumiri; fluieră în coaliţie înlocuitorul, Băsescu trebuie să găsească altă figură de pus în vitrină în locul marionetei Lăzăriou; fluieră în biserică Baconschi, Băsescu vine iute să astupe breşa la Externe, în fine, cu un profesionist. Pică Boc, hai iar cu trupa la Cotroceni să ungem tot Guvernul.

Când zice Băsescu Traian că nu-i bună totuşi liniştea în Săptămâna Mare, îl pune pe Morar să scoată de la arhivă dosarul ungurului căpos care nu semnează ce trebuie. Şi uite, iar avem o ceremonie de învestire. Uitând că el a provocat scandalul, Băsescu trânteşte un discurs care se vrea deliberat să agite apele. Omul pus de Constituţie să ungă cu mirul prezidenţial orice nou ministru, iese iar din tiparul momentului, dar avertizează publicul din start că va fi tare în clanţă: "Poate o astfel de ceremonie ar trebui să fie zero conflictuală, şi nu mă refer neapărat la desemnarea dumneavoastră” (- n.n. – atenţie! Adică ştie băiatul cum s-ar cuveni să se comporte în asemenea ocazie, dar nu vrea!) zice Băsescu.

Pentru a fi clar ce doreşte, adaugă: "Sunt convins că ceea ce voi spune va genera dezbateri în presă şi atacuri consistente, cu siguranţă nedrepte” (n.n. şmecher mare, băiatul se pune la adăpost de toate criticile pe care le respinge aprioric). Deci vrea scandal! Cine sunt ţintele furiei vărsate la ceremonia din 10 aprilie, înainte să meargă oamenii la Denie? O ia de sus în jos: demnitarii români (nişte laşi), de după 1997 care, atenţie!, sunt responsabili de "procesele extrem de costisitoare” ce se prefigurează în cazul investiţi