Se întâmplau, aceste fapte, prin '84-'85, cu puţin înainte de începerea campaniei agricole de vară. La CC al PCR fusese convocată - bineînţeles că "din iniţiativa şi sub conducerea tovarăşului Nicolae Ceuşescu"! - o consfătuire de lucru pe probleme de agricultură.
După tipicul vremii, punctul întâi la ordinea de zi era "Expunerea Tovarăşului", care, musai, devenea, pentru fiecare vorbitor, "un excepţional document politic, de o inestimabilă valoare teoretică şi practică".ş.a.m.d.Tot după tipic, textul cuvântării era dactilografiat cu un corp de literă mai mare, anume spre a putea fi citit de către "Tovarăşul" cu ochiul liber, adică fără ochelari.
Exista, însă, un moment cu totul aparte - iar cei care aveau ceva experienţă în materie pândeau acest moment cu mare interes! -, adică se întâmpla, nu prea des, evident, ca strălucitul vorbitor să lase foaia jos şi să spună nişte vorbe "de la sine putere". Şi, de ce nu aş recunoaşte-o?, unele asemenea "abateri de la textul scris" aveau o reală savoare.
O asemenea ispravă s-a petrecut la şedinţa de lucru despre care pomeneam la început. Aşadar, se apropia campania agricolă de vară, iar fiecare vorbitor era solid dotat cu un imbatabil set de angajamente solemne în faţa partidului şi a secretarului său general. La fel de bine se mai ştia ,însă, faptul că satele româneşti erau aproape goale, aşa încât, la datorie rămăseseră copiii, femeile şi bătrânii. În schimb, pe ogoare năvăleau entuziastele brigăzi de muncă patriotică alcătuite din elevi şi studenţi, cărora li se adăugau, în mod obligatoriu, militarii în termen.
Gura lumii, slobodă cum o ştim, scornise chiar vorba: "Ţărănimea socialistă este clasa socială înaintată a noii revoluţii agrare, care, şi în acest an, s-a remarcat prin ajutorul neprecupeţit pe care l-a acordat elevilor, studenţilor şi militarilor la
