"De câteva săptămâni - notează cu amară ironie jurnalistul Georges Depuy de la "L’Express” - patronii trebuie să facă faţă reţinerilor organizate de salariaţii cuprinşi furie. Responsabilul de la Molex France este un exemplu”. Istorisirea este de-a dreptul palpitantă dacă nu ar fi şi rău prevestitoare.
TOATĂ LUMEA SUSPECTEAZĂ PE TOATĂ LUMEA!
Marcus Kerriou, 52 de ani, co-administrator la Molex France, a dormit rău. Chiar dacă era acasă la el, la München, şi se afla în patul său. După cele douăzeci şi şase de ore cât a fost sechestrat la uzina Villemur-sur-Tarn (Haute-Garrone) acest specialist în domeniul resurselor umane păstrează, încă, sentimentul unei intolerabile atingeri a demnităţii sale. "Cel mai dur a fost momentul eliberării, sub urlete şi sub injurii" - le povesteşte el gazetarilor. Un salariat furios la culme chiar l-a smotocit bine şi i-a urlat în faţă: "Nenorocitule, încă eşti prizinierul nostru!"
Pentru Kerriou ca şi pentru directoarea de resurse umane Coline Colboc, acea zi de luni, 20 aprilie, trebuia să fie ziua unei reuniuni de informare pe probleme sociale şi asupra stării pieţii pentru produsele întreprinderii. Foarte curând, însă, dialogul a devenit unul al surzilor. Toată lumea suspectează pe toată lumea! Salariaţii acuză direcţiunea că a organizat delocalizarea. La rîndul său, Kerrion "este convins că, în cea mai mare parte, această criză este planificată din exterior. Cît priveşte sechestrarea noastră - crede el - aceasta a fost improvizată". Improvizată sau nu, sechestrarea lui Kerriou şi a directoarei de resurse umane a început la orele 17,30 sub stricta supraveghere a 60 sau chiar 80 de salariaţi.
UN "AVANTAJ PISHOLOGIC"
Aşa s-ar putea spune, pentru că, încă de la începutul aventurii, co-gestionarul şi-a păstrat stăpânirea de sine şi s-a pregătit pentru o detenţie mai lungă. "Când am
