Cablograma 1. Am reuşit, în sfârşit, să-mi depun ultimele scrisori de acreditare în şPago-şPago. Ca să mi le primească, a trebuit să introduc o sumă consistentă.

Cablograma 2. Sunt şocat (I am shocked!). Nu-mi revin: oamenii ăştia se mănâncă între ei.

Cablograma 3. Preşedintele tribului e din ce în ce mai prietenos. E chiar un tip de treabă. Mi-a mărturisit că ne simpatizează foarte mult şi m-a invitat oficial pe craca prezidenţială unde stă suspendat în majoritatea timpului, ca să dejoace planurile Opoziţiei. Şiret…

Cablogramele 4 şi 5. M-a vizitat iarăşi Şamanică, Marele Vrăjitor. E pătruns de importanţa misiunii lui: ţine populaţia ocupată, inventând dezastre, divorţuri, campanii de promoţie la zahăr. Nu face politică.

Cablograma 6. Oamenii ăştia au un obicei străbun, cu care va trebui să mă familiarizez: ling clanţe la porţi cât mai înalte. Săptămânal (weekly) se simt datori să mă viziteze şi să-mi lingă sârguincios, cu prietenie, clanţa.

Cablograma 7. Am vorbit cu guvernatorul băncii. L-am întâlnit într-un luminiş. E cel mai serios dintre toţi şi e uşor de recunoscut: poartă tot timpul cu el un săculeţ - rezervele naţionale. Nu le lasă niciodată în trezorerie, de teamă că nu le mai găseşte.

Cablograma 8. M-a vizitat premierul Guvernului Raţei Şchioape (dar la ei asta e ceva de prestigiu; se mai numeşte şi Raţa Patrioată şi e din specia rară a celor care nu şi-au luat încă zborul). La întâlnirea cu premierul am fost pus într-o situaţie delicată, a trebuit să-mi cer iertare: l-am remarcat abia după o jumătate de oră. Venise să mă asigure că preşedintele cumpără numai de la noi o escadrilă de vulturi pleşuvi. (Nici n-avea cum să ia de la europeni: ăia au doar sticleţi). M-am bucurat atât de mult să aud asta, încât am uitat să-I întreb la ce le trebuie.

Cablograma 9. Trăiesc pe aici nişte personaje ciudate. Preşedintele le zic