Capitolul V. Dumnezeu
- Ştiu la ce te gândeşti, Zburătorule. Dar nu te-ai întrebat de ce nu te caută? Nu te caută fiindcă amira (prinţesa) Soraya nu se mai gândeşte la tine. De fapt, adevărul e că…
Musa Sayed sări brusc în picioare şi încercă să se apropie de rabbi Abrabanel, cât de repede îi permiteau lanţurile:
- Lasă-l în pace, rabbi! Prinţul poate că nu vrea să ştie. Eşti oaspetele lui, ca noi toţi. Să ne onorăm calitatea de oaspeţi.
- De fapt, toţi sunteţi oaspeţii mei, ţinu să precizeze Povestitorul. Când a venit Zburătorul, m-a găsit agăţat aici. Împărţim împreună peştera asta care, până aţi apărut voi, mirosea a praf de puşcă. Trebuie să recunosc că se mai verifică o dată vorba noastră înţeleaptă: oaspetele vine cu zece noroace şi, chiar dacă mănâncă unul, tot mai rămân nouă. Aşa că, Infidelule, lasă-l pe rabbi să spună tot ce-i trece prin cap. Notez.
- Să mă ierţi, Al-Hakawati, dacă eu am încălcat legea ospeţiei, zise Musa Sayed şi se aşeză la locul lui fără să mai scoată un cuvânt.
- Ai încălcat tu legea lui Allah, ce mai contează legea ospeţiei! Că a venit vorba, ar trebui să te pregăteşti. Ascultă versul ăsta, că o să-ţi folosească - o bijuterie: "Şi, fără mască, moartea pătrunse-n foişor…". S-ar putea să nu mai prinzi Crăciunul, Musa, şi chiar mâine să atârni în ştreang… Ai patruzeci şi cinci de ani, o vârstă tocmai bună pentru ca să mori ca primii martiri ai creştinătăţii! Te plâng, prietene…
Prinţul Zburător încercă să schimbe vorba:
- Mintea voastră străluceşte mai tare ca stelele, aşa că dumiriţi-mă şi pe mine: câţi Dumnezei există în peştera asta?
Povestitorul se repezi să răspundă:
- Unul singur - Allah. Şi Muhammad e Profetul Său. Eshedu en la ilahe illallah wa eshedu Muhammeden Resulullah.
- Dacă respectăm legile ospeţiei sunt trei, răspunse rece şi Abrabanel. Să-I numărăm: Iahve
