Când e vorba de Grecia, ziarele şi agenţiile de ştiri preferă titlurile agresive, care sugerează că falimentul e iminent şi va avea repercusiuni asupra monedei unice şi stabilităţii UE. Şi, evident, că articolele din acest ciclu citează analişti care nu mai contenesc să se mire cât e de mare datoria publică a grecilor: 140% din PIB. Din păcate însă, nimeni nu aduce în discuţie cât reprezintă PIB-ul la care se raportează datoria. Oare ceva care echivalează cu 1,75% din PIB-ul UE – adică, se plasează în marja de eroare – poate destabiliza Uniunea?! Mai mult, dacă zona euro a înregistrat o creştere economică de 1,6%, iar UE una de 1,7%, faptul că economia grecească a scăzut cu 7% are vreun impact?! E adevărat că ar fi o cu totul altă situaţia dacă s-ar acutiza dificultăţile din Spania şi Italia, ale căror PIB-uri reprezintă aproape un sfert din PIB-ul UE. Însă problemele din Grecia, la care se pot adăuga chiar şi cele din Irlanda şi Portugalia, n-au cum să pună pe butuci nici zona euro, nici Uniunea Europeană în condiţiile în care PIB-urile lor însumate constituie 4% din PIB-ul UE.
Acestea fiind spuse e important de stabilit cui foloseşte de fapt această situaţie. În mare parte celor care ştiu că Grecia nu va da faliment. Pe fondul declaraţiilor actualului preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE) – Jean-Claude Trichet – care sugerează că statul elen nu trebuie susţinut cu orice preţ, o serie de finanţatori achiziţionează obligaţiuni care par extrem de riscante, încasând dobânzi foarte mari. După care, terminarea mandatului lui Trichet şi venirea lui Mario Draghi la şefia BCE, în săptămânile următoare, va fi marcată de declaraţii sforăitoare în favoarea unităţii euro şi de "girare" a obligaţiunilor greceşti. Că nu degeaba şi-a dat Jürgen Stark demisia din board-ul BCE...
Reiterez: datoria grecească-i mare în raport cu PIB-ul, dar e nesemnifica
