Un politician onest este acela care, dupa ce a fost cumparat, ramane cumparat
(din Legile lui Murphy)
E greu sa scoti din capetele romanilor ideea ca problemele tarii s-ar rezolva peste noapte daca fraiele guvernarii ar fi trecute in mana unui tehnocrat. Dupa ce partidele s-au batut 15 ani pe viata si pe moarte ca sa acceada la Putere, in constiinta votantilor au ramas, paradoxal, tocmai cei in care nu s-a investit nimic: Stolojan si Isarescu. Dar ce poate optimiza un tehnocrat intr-o tara in care nu se munceste? Intr-un asemenea loc e mai potrivit un conducator care stapaneste arta compromisului, specialitatea ultimilor doi premieri.
Din pacate insa, compromisul isi extrage esenta din redistribuire, de asta nu se vede la noi nici o diferenta intre stanga si dreapta. E drept, cota unica a fost introdusa pentru ca acela care-si ia un al doilea job sa nu mai fie penalizat de impozitarea progresiva. Dar oare cresterea taxelor, care a urmat reducerii impozitelor, n-a reasezat lucrurile pe fagasul compromisului?!
E trist ce se intampla. Cand vedem ca eforturile actuale se consuma pe o tabla de sah, unde la fiecare mutare regelui alb i se arata pisica neagra (o decizie a justitiei, un dosar strecurat pe sub usa sau vreo alta piedica in calea uitarii), partida se reduce la un joc de pioni. Iar cand disputa se transeaza, luandu-se leu cu leu din buzunarele pieselor de sacrificiu, ce sa vezi? Motivatia muncii si a initiativei se risipeste, in paralel cu retragerea in propria jumatate de teren a celor care au avut lovitura de incepere a meciului.
Iata cum trecem de la sah la fotbal, un joc pe care il intelege toata lumea. Ei bine, dupa cum in fotbal se vad meciuri trucate, ofsaiduri imaginare si penaltiuri acordate impotriva cursului jocului, tot asa, in economie, cei care stiu sa marcheze sunt faultati de impozite, obstructionati de taxe si
