Îl uluise cu inteligenţa lui pe întemeietorul neurologiei mondiale, marele profesor francez Charcaut. Românul avea o teribilă limpezime în a scruta viitorul medicinei şi o poftă ieşită din comun pentru nou. Impresionat cel ce a deschis în lume porţile neurologiei, marele om de ştiinţă francez i-a propus medicului român aflat la o specializare în Paris să rămînă să lucreze cu el ca mîna lui dreaptă la reputatul spital parizian Salpetriere. Politicos şi flatat, medicul român a refuzat politicos:

Îl uluise cu inteligenţa lui pe întemeietorul neurologiei mondiale, marele profesor francez Charcaut. Românul avea o teribilă limpezime în a scruta viitorul medicinei şi o poftă ieşită din comun pentru nou. Impresionat cel ce a deschis în lume porţile neurologiei, marele om de ştiinţă francez i-a propus medicului român aflat la o specializare în Paris să rămînă să lucreze cu el ca mîna lui dreaptă la reputatul spital parizian Salpetriere. Politicos şi flatat, medicul român a refuzat politicos: “Trebuie să mă-ntorc la mine acasă, în România, fiindcă am o mamă spălătoreasă, fără nici un sprijin, şi trebuie să îi tratez pe românii mei”. Şi marele român doctorul Gheorghe Marinescu s-a întors în Bucureşti, unde a înfiinţat cea de-a doua clinică din lume de neurologie la Spitalul Colentina, situîndu-se, cum ar fi, numărul doi mondial după prof. Charcaut. Modest pînă la limita posibilului, savantul mondial Gheorghe Marinescu a locuit la început într-o cămăruţă precum cutia de chibrituri la Mănăstirea Mărcuţa. Acum o sută de ani a scris un tratat de importanţă uriaşă, unic în lume, despre celula nervoasă. L-a scris în limba franceză. Cercetările luiîn domeniul neurologiei l-au făcut celebru. Savantul român Gheorghe Marinescu a făcut primul film ştiinţific în lume, în 1893, în acelaşi timp cu renumiţii fraţii Ru-miere, cei care tot atunci deschideau calea cinematografiei cu