Altiero Spinelli, cel al cărui nume este dat principalei clădiri a Parlamentului European, are o poveste uluitor de interesantă, fascinantă.

Asemeni tuturor “părinţilor fondatori” ai Europei de azi, este un amestec de credinţă absolută într-un ideal şi viziune politică novatoare de mare amploare, depăşind cadrul naţional şi interesele şi comportamentele naţionaliste şi propunând o formulă care să garanteze pacea şi prosperitatea pentru un continent ce cunoscuse două războaie devastatoare. Poate valabilă şi azi, actuală în integralitatea sa sau cel puţin în câteva dintre dimensiunile sale esenţiale.

De foarte tânăr, Spinelli a devenit membru al Partidului Comunist Italian, opţiunea sa fiind determinată de nevoia de a începe să acţioneze direct împotriva lui Benito Mussolini şi a Paridului Naţional Fascist. Este arestat în 1927, petrece 10 ani în puşcărie şi alţi şase în regim de izolare. După începerea războiului, este trimis cu domiciliul forţat pe insula Ventotene, alături de alţi 800 de oponenţi politici ai regimului fascist. Este profund şocat de ceea ce se petrecea în Uniunea Sovietică, de măsurile brutale de represiune ordonate de Stalin şi, în semn de protest, demisionează din Partidul Comunist dar, ramânând consecvent convingerilor sale de stânga, refuză toate ofertele de amnisţie. Împreună cu Ernesto Rossi, şi el prizonier politic, redactează un document de acum celebru, cunoscut sub numele de Manifestul de la Ventotene (titlul original fiind Per un’Europa libera e unita).

Având în vedere ca va veni momentul unor noi opere, tot atunci va fi şi momentul unor noi oameni: momentul MIŞCĂRII PENTRU O EUROPĂ LIBERĂ ŞI UNITĂ.

Altiero Spinelli – Manifestul de la Ventotene

Scris pe hârtie de ţigară şi ascuns într-o cutie cu fund dublu, textul este preluat de Ursula Hirschmann şi adus pe continent, unde devine unul dintre documentele ideolo