Mormântul lui Avram Iancu este un teribil altar de suflet românesc. Lângă crucea lui Avram Iancu, lângă gorunul majestuos al Crăişorului nu poţi rătăci drumul. Peste 10.000 de români au venit pe câmpia de la Ţebea să-şi acordeze bătaia inimii cu spiritul eroului ţării, Avram Iancu. “Trăiască duhul lui Iancu/ Trăiască moţul între moţi/ Câmpia Libertăţii spune/ Că Avram Iancu suntem toţi”. Mai mult ca oricând a pune o floare pe crucea Crăişorului e semn că poporul nu acceptă să stea în genunchi şi “Popor românesc, nu uita niciodată/ Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi/ La tine acasă cât faci ochii roată/ De dragul eroilor veşnic să arzi”. Să nu uităm că e recunoscut faptul că Avram Iancu a lansat cea mai scurtă chemare la luptă din toată lumea. “No, gata, no, hai!” “Şi nu e român omul care în viaţă/ Odată măcar, într-un ceas minunat/ Pe sine privindu-se parcă în faţă/ Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.” Dar să şi rostim legământ lângă mormântul lui Iancu întru îndreptarea unor întristătoare necazuri româneşti. La puţini kilometri mai departe de gorunul secular al Iancului se află un alt colţ de rai, comuna Vaţa. M-am aflat trecând prin comuna îmbrăţişată de păduri pe o scenă în parcul localităţii şi am observat lângă mine o minunăţie de copil. Un băieţel bucălat îmbrăcat cu o ie lucrată în arnici negru, pe cap cu un clop miniatural de moţ şi înfăşurat la brâu cu panglica tricoloră. M-am dus, l-am pupat şi i-am spus la microfon “Ce frumos te-a gătit mămica ta şi ce mândră e să-şi vadă băiatul atât de frumos pe scenă”. Copilul a rostit la microfon şi el câteva vorbe. “Mama mea a murit de cancer acum un an şi tata n-a avut bani să vină din Spania la înmormântare.” Lângă mormântul lui Iancu neamul românesc trebuie să jure legământ ca în viitor copiii neamului să nu se mai afle la mii de kilometri de părinţii izgoniţi din ţară de lipsa locurilor de muncă să culeagă în g