E adevarat ca in Romania creste PIB-ul pe cap de locuitor? Da, dar mai ales pe spinarea locuitorilor. De trei cincinale de cand suntem in tranzitie - oare am ajuns mai aproape de capitalism decat de comunismul lasat in urma? Distantele respective se masoara in bani - inainte erau destui, dar nu se gaseau marfuri, acum magazinele sunt pline, dar lumea nu mai are cu ce sa cumpere.
Deci, avem piata libera, avem acel capitalism zis si societate-de-consum? Raspunsul nu poate fi clar, da sau nu, dar exista multe elemente care inclina balanta spre negativ.
Cel mai bine ar fi sa vedem ce se intampla in societatile unde nu exista dubii asupra principiului de baza care guverneaza economia. Acolo se observa si un pic de inflatie, de ordinul a doua-trei procente, dar, mai ales, o realitate cladita pe omniprezentul card de credit. Rolul inflatiei si al creditului este de a aduce in prezent o parte din potentialul viitorului pentru a stimula consumul intern. Mai departe, pe baza consumului rezulta crestere economica, dar mai importanta decat simpla exprimare cantitativa a cresterii este modalitatea prin care se obtine. Ea nu e imprimata de stat, ci de piata, adica descentralizat.
Se incadreaza Romania actuala in aceste repere? Prea putin. Consumatorii romani sunt lipsiti de forta decizionala. In locul lor, directia o da bugetul. De aici si mentalitatea cu "se da", potrivnica sistemului natural de distributie in care companiile se gasesc intr-o conexiune permanenta cu angajatii lor, iar acestia reprezinta in ultima instanta si cumparatorii finali. De ce asa? Fiindca, tendinta bugetului ascunde o intentie. Favorurile selective insotite de erori in gestiune nu pot fi mascate decat daca inainte sa se dea, se ia cat mai mult - de fapt, NI se ia, noua tuturor.
Exemplele recente confirma cele spuse pana acum. Cand creditul de consum a luat amploare, a fost re
