România face la începutul anului 2012 un exerciţiu pe care nu l-a făcut demult - învaţă să dezbată. Din păcate, modul cum a început dezbaterea pe tema reformei din sănătate, dar şi dezbateri pe alte teme, cum ar fi cea a restructurării din sistemul bancar, arată cât este de dificil ca un conflict de idei să rămână la nivelul argumentelor.
Ceea ce a izbit în cazul noii legi a sănătăţii este cum s-a pus problema a doua zi după ce Raed Arafat şi-a anunţat opiniile despre cum şi în ce fel a ajuns sistemul de urgenţă SMURD unde a ajuns, ai cui bani cheltuie şi cine este de fapt acest domn.
În acest fel, în loc să fie o dezbatere despre impactul eventualei noi legislaţii cu indicatori puşi pe masă, cu scenarii de cheltuieli, cu ipoteze, cu propuneri, a ieşit deocamdată o confruntare unde se pune în primul rând problema privind calitatea persoanei şi nu a argumentelor.
Ce lipseşte este o analiză de 200, de 300 de pagini cu cifre, evoluţii, indicatori şi măsurători a ceea ce se întâmplă cu banii din sănătate. În dezbaterea publică nu este suficient să fie o înşiruire de 200 de articole de lege în 70 de pagini, ci o analiză, ar trebui în primul rând un raport asupra modului cum se cheltuie banii.
Ziarul Financiar a prezentat ieri, spre exemplu, cum se împart cele 6,5 miliarde de euro cheltuite în fiecare an de Casa de Sănătate, de Ministerul Sănătăţii, de companii pe abonamente la clinici private sau direct de către pacienţi pentru sănătate. Unde se scurg miliardele de euro? De ce managerii de spitale nu pot fi traşi la răspundere pentru risipa banilor? Ce s-a întâmplat cu cardul de sănătate?
O altă dezbatere care a suscitat un interes viu din 2010 încoace a fost cea privitoare la sistemul bancar. Ordonanţa 50/2010, care a eliminat prevederile arbitrare din contractele de credit şi le-a transparentizat, legând rata dobânzii printr-o marjă fixă de
