Am încheiat una dintre cele mai urâte, mai asfixiante, mai de prost gust săptămâni din anul de graţie 2013. O săptămână în care deopotrivă prestaţia politicienilor ca şi cea a televiziunilor a lăsat românului obişnuit, care nu şi-a pierdut încă elementarul bun simţ, impresia de coclit, de inautentic, de îndepărtare acută şi parcă ireversibilă de la normalitate.

Am încheiat una dintre cele mai urâte, mai asfixiante, mai de prost gust săptămâni din anul de graţie 2013. O săptămână în care deopotrivă prestaţia politicienilor ca şi cea a televiziunilor a lăsat românului obişnuit, care nu şi-a pierdut încă elementarul bun simţ, impresia de coclit, de inautentic, de îndepărtare acută şi parcă ireversibilă de la normalitate.

Căci cum ar mai putea fi socotită normală viaţa într-o ţară în care preşedintele şi premierul se acuză public, la televizor şi la ore de maximă audienţă, de sabotaj şi de incompetenţă? În care şi unul, şi celălalt, în loc să îşi recunoască public neştiinţa, impotenţa, nepriceperea în ale guvernării eficiente, să-şi autoparafeze eşecul şi să se retragă ruşinaţi unde or vedea cu ochii, se laudă celor ce mai au timp şi nervi să îi asculte că asigură fie modernizarea ţării, fie pâinea naţiunii, neoferind în fapt poporului decât circ de cea mai proastă calitate.

Cum nimeni de pe la înalta poartă a Uniunii Europene nu mai prea are nici timp, nici chef să îşi sacrifice binemeritatul concediu din august spre a-l asculta pe nedezminţitul şi neobositul reclamagiu Traian Băsescu, cum doamna Merkel are de rezolvat propriile sale probleme electorale, dl. Băsescu şi-a aflat debuşeul pentru plângerile şi ameninţările sale în lanurile de grâu sau de porumb şi în praful podurilor ori autostrăzilor începute şi neterminate ce au luat din câte se pare locul garajului de mai an. Dl. Băsescu e trist şi revoltat că prim-ministrul îl ignoră, îl persecută şi n