Jurnalul Naţional a pornit în lumea agitată a presei româneşti într-un moment în care puţini credeau că piaţa media dă şanse noilor veniţi. Titlurile plecate din comunism, cu firme schimbate, aveau, pe lângă soliditatea materială moştenită şi corpuri redacţionale cu experienţă, conexiuni trainice în lumea politică şi instituţiile statului care începeau să adulmece fiorul democraţiei. Pluralismul de idei, iniţiativa privată, legislaţia nouă, impactul cu sistemul capitalist erau privite însă cu reţinere de societatea românească surprinsă în primi ani de după căderea regimului Ceauşescu de lipsa de repere a noii libertăţi. Meritul de a da sens democraţiei încă neconsolidate l-au avut câţiva oameni curajoşi care au pornit pe drumul necunoscut al afacerilor private în mass-media. Aşa a apărut în urmă cu două decenii Jurnalul Naţional, un ziar care îşi anunţa programul editorial tranşant din titlu. În timp ce mulţi porniseră ofensiva demolatoare împotriva tradiţiilor româneşti, prin rescrierea falsă a istoriei şi denigrarea valorilor autentice, Jurnalul Naţional şi-a făcut de la început un crez din servirea interesului naţional. În primul rând oferind cititorilor informaţia corectă, netulburată de interesele conjuncturale şi presiunile mai marilor vremii care s-au perindat prin palatele Puterii. Mesagerii erau în marea lor majoritate oameni tineri, entuziaşti, convinşi că pot răsturna munţii şi scoate filonul de aur al adevărului ascuns în mlaştina sterilului. Patronatul le-a dat încredere, i-a stimulat să persevereze pe drumul ales, asigurând cu eforturi financiare condiţii tehnice şi de lucru echipei redacţionale. Zi de zi şi noapte de noapte, an după an, Jurnalul Naţional şi-a construit şi consolidat poziţia de lider al jurnalismului de calitate. Devenit reper al opiniilor echilibrate într-o scenă sufocată de scandaluri în cascadă, Jurnalul Naţional a fost în permanenţă