Probabil că una dintre cele mai dominatoare întrebări care zboară fără odihnă 24 de ore din 24 printre oameni este următoarea: putem să ne modificăm destinul?

Probabil că una dintre cele mai dominatoare întrebări care zboară fără odihnă 24 de ore din 24 printre oameni este următoarea: putem să ne modificăm destinul?

Oare reuşim măcar să modificăm frînturi din ortografia detinului stabilită pentru fiecare în Ceruri? Să schimbăm măcar o virgulă din proiectul care ne-a fost hărăzit fiecăruia dintre noi de Dumnezeire? Cine poate oare răspunde la această întrebare? Misterul e înstăpînit probabil pentru totdeauna, dar, după cum se mişcă vieţile unor oameni, răspunsul e mai degrabă NU. Fiindcă sînt atîtea exemple în care nu te poţi abate nici măcar cu cîţiva centimetri de la drumul ce îţi este sortit încă de la naştere. Iată o probă tulburătoare. Am cunoscut o fată deşteaptă şi sensibilă, o sufletistă care, pe deasupra, era şi frumoasă. Era o fată nu numai cu frumuseţe atrăgătoare, dar era o fată cu principii şi cu adînciri ale simţirii. A terminat cu greu o facultate şi în urma unui concurs a cîştigat o bursă la Paris, unde era chemată să-şi facă în paralel şi doctoratul şi masteratul. Cu banii din bursă îşi plătea gazda şi mîncarea. Dar tînăra româncă avea nevoie şi de hrana minţii şi tare o mai tentau cărţile din librăriile Parisului. Nu-şi putea permite să le cumpere, aşa că a aranjat să aibă grjă de o doamnă în vîrstă cîteva ore pe zi pentru ca să poată cumpăra din librării cărţile rîvnite. Ştia că eu mi-am lipit puternic sufletul de ţara asta, de poporul meu. Aşa că a văzut în mine o susţinere în a acţiona împotriva părerilor tuturor celor din jur. Frumoasa româncă voia să se întoarcă acasă, o pîrjolea dorul de acasă, de ţara ei, de apartamentul ei modest din Pantelimon, unde locuia cu familia. M-a sunat la telefon, rugîndu-mă să o încurajez, să o î