Puţin se află în cunoştinţele populaţiei acel important organ numit splină. Oamenii de pe zebră cunosc multe despre stomac, despre plămâni, despre ovare, despre prostată chiar şi despre creier, aşa că splina rămâne un fel de rudă din fundul provinciei, ce stă sfioasă în pragul vestibulului, după ce, cu bun-simţ, şi-a scos pantofii să nu strice covoarele.
Dar aşa cum vom înţelege din aceste rânduri, splina are misiuni de mare importanţă, atât din punct de vedere al compoziţiei sângelui, cât şi din punct de vedere al aparatului imunitar, are rol în sistemul glandelor şi se bagă şi în aparatul circulator. Splina e, de fapt, armata de autoapărare, făcând parte din diviziile militare ale sistemului imunitar. În mod surprinzător, splina bănuită a face parte din sistemul digestiv, iată că ea nu e o componentă a aparatului digestiv şi nu participă la procesul de digestie a alimentelor. Lămureşte ce rol are splina şi ce necazuri o pândesc profesorul doctor Mircea Beuran, directorul Spitalulului Clinic de Urgenţă Floreasca.
Pui şi mamă
O ciudăţenie este că, la 20% dintre oameni, în jurul splinei există şi alte spline mai mici, spline accesorii, ca nişte spline-pui în jurul splinei-mame. De altfel, în splenoze, după accidente, când a fost lovită splina şi s-a rupt, uneori chirurgul e obligat să extragă splina fracturată. Uimirea apare cu ocazia unei alte operaţii, când chirurgul găseşte un ţesut de splină, deşi splina fusese îndepărtată. Explicaţia este că fragmente mici din fosta splină, nişte aşchii de splină, se cuibăresc în grăsime şi refac mai multe spline mici. E de fapt o splină traumatică.
Stadii de la 1 la 5
În funcţie de gravitatea accidentului există cinci tipuri de leziuni ale splinei. În stadile 1, 2, 3, 4 de traumatism, când apar linii de fracturi, leziuni de vase în splină, chirurgul nu trebuie să scoată splina.
