4. Vinul îngerilor
Nu mai dorm, fiindcă nu mai trebuie să visez, până când Eliyahu Palombo va lămuri lucrurile. Mah, mahi. Peştele şi Luna. Am înţeles unde bate. Asta a şi vrut. Am deschis Divanul lui Attar şi am ascultat glasul celei de-a unsprezecea păsări: "Din cap până-n picioare nu eşti decât o piele care acoperă un creier întunecat". Şi din ciocul păsării am smuls, (ca pe o mărgică pe care o înghiţise), al-yaqin (certitudinea), al-haqq (adevărul): "Dacă doreşti să-ţi găseşti un singur moment de tihnă în această lume, trebuie fie să dormi, fie să-ţi repeţi ceea ce ai văzut în vis".
Îmi scriu înfrigurat marea operă, Epopeea Prostiei.
Lângă mine stau preţioasele însemne ale Puterii, două prăzi pe care Abdulhamid Întâiul, Rub al-A'alimin, Stăpânul Universului, le-a scos din haznaua imperială când am împlinit o jumătate de secol: sceptrul din aur al lui Eduard Confesorul şi papucii roşii ai ultimului împărat al Bizanţului. Sultanul e un sfânt, un Sabir al-Janna, un Oaspete al Paradisului, e pecetea de mosc care astupă vinul îngerilor. Eu conduc treburile Statului. El, Lumina Lumii, se roagă.
Rareori fac câte o pauză de scris, şi atunci deschid tomul prinţului Kantemiroglu, Edvar-i ilm-i musiki (Cartea ştiinţei muzicii). Îmi cânt partiturile în cap. În colivia minţii mele, semnele muzicale se învart în zbor vâslit şi se izbesc ca nişte vrăbii oarbe.
4. Vinul îngerilor
Nu mai dorm, fiindcă nu mai trebuie să visez, până când Eliyahu Palombo va lămuri lucrurile. Mah, mahi. Peştele şi Luna. Am înţeles unde bate. Asta a şi vrut. Am deschis Divanul lui Attar şi am ascultat glasul celei de-a unsprezecea păsări: "Din cap până-n picioare nu eşti decât o piele care acoperă un creier întunecat". Şi din ciocul păsării am smuls, (ca pe o mărgică pe care o înghiţise), al-yaqin (certitudinea), al-haqq (adevărul): "Dacă doreşti să-ţi găseşti
