Acum, după ce ne-am lămurit care sunt binefacerile votului uninominal, livrat nouă drept o altă a 8-a minune a lumii, avem încă un argument pentru a redeschide discuţia despre ceea ce este cultura civică a cetăţenilor României, stat de drept, membru al Uniunii Europene. Prin "cultură civică" înţelegând nu doar memorarea şi recitarea normelor şi valorilor democraţiei moderne, cât mai ales transformarea lor în convingeri, comportamente şi atitudini.
Un instrument binevenit în această ordine de idei este cartea "Sisteme electorale şi sisteme democratice"(*), rezultat al investigaţiilor interdisciplinare realizate de cercetători ai Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române şi experţi de la Autoritatea Electorală Permanentă.
După 20 de ani, avem o primă analiză a fenomenelor electorale din ţara noastră prin raportare la sistemele electorale din democraţii consolidate. Scrisă de oameni din mediul academic, cartea nu are însă nimic din morga "academică", nu transformă ipotezele în dogme şi nici constatările în sentinţe definitive. Dimpotrivă, autorii găsesc subiectele incomode şi susţin, cu demonstraţii temeinice, constatări deloc plăcute celor deprinşi să ceară analizei ştiinţifice doar confirmarea propriilor acte.
Cartea este incitantă chiar prin punerea problemei. Demonstraţiile sale pleacă de la premisa că analiza fenomenelor electorale contemporane reprezintă un subiect de larg interes pentru mediul academic, ca şi pentru segmentele reprezentative ale societăţii civile. Întrebarea este: în perioada premergătoare adoptării votului uninominal, ce anume cunoştea electoratul român despre principalele sisteme electorale, din ţările UE, de exemplu, sau despre impactul pe care îl au acestea asupra sistemului politic pluripartidist? Răspunsul nu este greu de dat. Iar efectele sunt... cele care sunt! @N_P
